III.14.7.6. Mierea
Mierea este un lichid dulce și vâscos, creat de albine, ce folosesc nectarul pe care îl iau din flori. Există circa 320 de tipuri de miere, care se diferențiază prin culoare, miros și gust.
Valori nutriționale medii /100g produs de miere de tei:
Valoare energetică 304 kcal, glucide 82 g din care zaharuri 81,8 g (zahăr 0,9 g, glucoză 36 g, fructoză 41 g, maltoză 1,5 g, galactoză 3 g), proteine 0,3 g, grăsimi 0 g, fibre 0,2 g.
Beneficiile consumului moderat de miere
- Mierea conține aminoacizi, vitamine (C, tiamina-B1, riboflavina-B2, niacin-B3, acid pantotenic-B5, piridoxină-B6), minerale (potasiu, calciu, fosfor, fier, zinc, magneziu, cupru, mangan, seleniu, fluor), antioxidanți și enzime, care contribuie la menținerea sănătății generale.
- Mierea poate îmbunătăți simptomele în cazul infecțiilor de la nivelul tractului respirator superior, ameliorând tusea și durerile de gât.
- Mierea conține mulți antioxidanți, care contribuie la protejarea organismului contra efectelor negative pe care radicalii liberi le au asupra celulelor.
- Mierea are proprietăți antibacteriene și luptă împotriva mai multor tipuri de bacterii (E.coli, salmonella etc.).
- Poate vindeca rănile și ulcerațiile pielii.
- Fitonutrienții din miere întăresc sistemul imunitar.
Precauții și contraindicații în utilizarea mierii
Mierea este contraindicată persoanelor alergice la ea și la produsele apicole.
Copiii care au vârsta sub un an nu au voie să consume miere, din cauza faptului că ar putea conține particule de praf cu spori din bacteria ce provoacă botulismul.
Mierea conține în mare parte zahăr, astfel că 100 g de miere are 81-82 g de zaharuri : fructoză (41%), glucoză (34%) și sucroză/zahăr (1-2%). Are un indice glicemic mare (83).
Datorită conținutului mare de fructoză, aceasta este metabolizată de ficat, care transformă fructoza în grăsimi, conducând la creșterea trigliceridelor și colesterolului din sânge și în timp la ficat gras non-alcoolic. Fructoza nu declanșează secreția de insulină, decât într-o măsură mult mai mică decât o face glucoza. Pe termen scurt nu crește glicemia, dar consumul de fructoză în cantități mari este asociat cu obezitatea abdominală.
Mierea conține multe zaharuri și trebuie consumată moderat, adică 1-2 lingurițe pe zi.
La încălzirea tuturor zaharurilor (prin coacere, caramelizare) se formează o aldehidă, numită hidroximetilfurfural (HMF). Orice produs procesat (bere, sucuri acidulate, fripturi, pizza, pâine, biscuiți, dulciuri procesate din comerț), care conține zahaharuri sau alți îndulcitori artificiali va conține HMF în cantități apreciabile.
Mierea conține în mod natural HMF în cantitate mică (sub 40 mg/kg). Prin încălzire la temperatură mare, HMF acesteia poate ajunge la valori de 100-200 mg/kg, o valoare care nu o face toxică pentru organism. De exemplu, cafeaua prajită are HMF de 300-1200 mg/kg și nu o considerăm toxică.
Conținutul de HMF din miere crește în funcție de perioada de păstrare, temperatura la care este depozitată, pH-ul acesteia și conținutul de apă. Se recomandată păstrarea mierii la temperaturi de sub 20 °C (nu la frigider deoarece cristalizează).
Pentru a beneficia de toate calitățile mierii de albine, nu încălzi mierea la temperaturi mai mari de 40 °C, deoarece își pierde enzimele naturale și o mare parte din vitamine (mai ales vitamina C și B1).
Deci, mierea nu este toxică dacă o adăugați în lichide fierbinți, numai că își pierde o mare parte din nutrienții sănătoși. Încălzirea mierii sau a altor zaharuri peste temperatura de fierbere (prin coacere, prăjire), un timp mai îndelungat, va conduce întotdeuna la formarea unei cantități de compuși toxici (nu doar HMF) și nu este recomandată.