III.14.8.1. Zaharina
Zaharina (E954) este cel mai vechi îndulcitor sintetic introdus în alimentație. A fost descoperită în 1879 şi a ajuns să fie utilizată la nivel mondial în anul 1914. Este un îndulcitor sintetic, fără calorii, de circa 300 de ori mai dulce decât zahărul, cu un gust ușor amărui. Ea este folosită ca înlocuitor al zahărului pentru persoanele care suferă de diabet sau pentru persoanele care vor să slăbească.
Zaharina se utilizează atât pentru îndulcirea ceaiului, cafelei și a altor lichide, precum și a diverselor alimente, adăugându-se după prepararea lor termică.
Doza zilnică maximă admisă este de 5 mg/kg corp. Se recomandă să nu se depășească 4-8 comprimate pe zi. Nu există date la om care să confirme un posibil risc carcinogenic. Un studiu efectuat pe persoane din orașul Lucknow din India şi publicat în 2006 a demonstrat că o alimentaţie bogată în zaharină (cu 37% mai mare decât doza maximă admisă de 5 mg/kg corp/zi) duce la apariția unor probleme ale vezicii urinare.
Consumul de zaharină nu este recomandat femeilor însarcinate sau care alăptează pentru că încă nu se cunosc efectele acesteia asupra fătului. Zaharina nu este permisă în alimentele destinate sugarilor şi copiilor mici.
Citiți cu atenție eticheta produselor, deoarece multe dintre ele conțin zaharină (băuturi light, gumă de mestecat fără zahăr, dropsuri fără zahăr, jeleuri, gem, dulceață, marmeladă, pastă de dinți, apă de gură şi suplimente alimentare).