Skip to main content

III.12.3. Amarantul

III.12.3.1. Generalități​

📚

Amarantul supranumit "floarea nemuritoare și a frumuseții veșnice" este o plantă medicinală, dar și o cereală foarte veche din America de Sud, folosită de azteci și incași.

📚

Valori nutriționale pentru 100 g de amarant :

  • Valoare energetică : 390 kcal;
  • Grăsimi: 7,1 g din care acizi saturați 1,2 g;
  • Carbohidrați: 65 g din care zaharuri 0,9 g;
  • Proteine: 14 g;
  • Fibre: 4,6 g;
  • Sare : 0,03 g.


III.12.3.2. Beneficiile consumului de amarant​

📚

Beneficiile consumului de amarant :

  • Amarantul face parte din categoria supercerealelor, fiind extrem de nutritiv, cu o valoare proteică mare, 14-16% proteine pure (mai ales aminoacizii esențiali lizină și metionină). Lizina din amarant ajută la absorbția calciului, la producerea de anticorpi și de colagen, stimulează hormonul de creștere, reglează nivelul de azot din sânge la adulți, facilitează dezvoltarea și repararea țesuturilor din organism, producția de energie.
  • De asemenea, este bogat în fibre dietetice, vitamine (A, E, B, D) și minerale (mangan, calciu, potasiu, fier, magneziu, zinc, fosfor, cupru etc.).
  • Nu are gluten și are foarte puține grăsimi saturate (1-2%).
  • Semințele de amarant pot inhiba producția de imunoglobulina IgE și pot crește sinteza de citokine Th1, având o acțiune antialergică.
  • Are acțiune antianemică, datorită conținutului bogat de fier, mineral esențial pentru formarea hemoglobinei. Este un aliment recomandat în special femeilor însărcinate sau care alăptează, fiind bogat în fier și calciu. O cană de amarant negătit oferă 31% din doza zilnică recomandată de calciu, precum și 82% din necesarul de fier.
  • Susține sănătatea inimii prin reducerea colesterolului rău din sânge.
  • Combate radicalii liberi prin conținutul ridicat de antioxidanți (vitamina E, acid fenolic, acid vanilic, acid p-hidroxibenzoic și acid galic), reducând inflamația cronică și chiar puseele specifice lupusului eritematos sistemic.
  • O singură porție de amarant asigură necesarul zilnic de mangan, care ajută la buna funcționare a creierului, la prevenția afecțiunilor neurologice.
  • Ajută la formarea oaselor și la osteoporoză, datorită conținutului bogat de minerale (calciul, magneziu, zinc, fosfor).
  • Îmbunătățește digestia datorită conținutului său ridicat de fibre, combătând atât constipația, cât și diareea.
  • Ameliorează varicele datorită conținutului bogat de flavonoide.
  • Reglează ceasul biologic al organismului, deoarece conține triptofan, un aminoacid esențial pentru sinteza serotoninei și melatoninei.
  • Uleiul de amarant poate trata ulcerul și gastrita cauzată de Helicobacter pylori.


III.12.3.3. Precauții și contraindicații​

Atenție!

Deși este un aliment bogat în fibre, amarantul conține amidon ușor digerabil. Având un indice glicemic ridicat, consumul de amarant trebuie limitat de către pacienții cu diabet zaharat.

Există un număr mic de persoane care sunt alergice la proteinele din amarant.

Datorită fibrelor din amarant, consumul excesiv poate produce dureri abdominale, balonare, flatulență, diaree.

Persoanele care suferă de boli cronice (diabet, hipertensiune, boli autoimune etc.) trebuie să consulte un specialist pentru a evita interacțiunea amarantului cu medicamentele prescrise.



III.12.3.4. Pregătirea semințelor de amarant​

📚

Înainte de gătire este indicată înmuierea boabelor în apă 8-12 ore, pentru a reduce cât mai mult cantitatea de antinutrienți (substanțe care împiedică absorbția nutrienților). Pentru a reduce acidul fitic, amarantul se poate combina cu alimente bogate în vitamina C (citrice sau fructe proaspete) sau în acid lactic (conținut în produse lactate fermentate, murături, gemuri, jeleuri, marmeladă, sosuri, conserve, pere, roșii, căpșuni etc.).

După înmuiere, semințele de amarant se spală bine sub un jet de apă, timp de câteva minute pentru a înlătura saponina (o subsatnță amară care î-l acoperă). Apoi se fierb 1parte semințe la 3 părți de apă, timp de 20 de minute. Nu se fierbe mai mult deoarece terciul devine lipicios.



III.12.3.5. Modalități de consum​

📚

Amarantul poate fi consumată în multe moduri :

  • Semințele de amarant fierte pot fi folosite la prepararea tocănițelor de legume sau budincilor (cu legume sau cu fructe). De asemenea, semințele de amarant mai pot fi coapte sau trase la tigaie și adăugat la diferite salate, supe sau garnituri.

  • Făina de amarant poate fi folosită la prepararea pâinii, tortilliei, sosurilor, diverselor prăjituri. Se recomandă amestecarea făinii de amarant cu făină de orez și de hrișcă pentru a-i îmbunătăți proprietățile de coacere.

  • Fulgii de amarant sunt obținuți prin laminarea și aburirea amarantului sau din boabele întregi care sunt introduse la abur și presate în presa de fulgi. Ei sunt excelenți în lapte, iaurt și produse de patiserie dulci și sărate. Fulgii de amarant se pot folosi ca alternativă la fulgii de ovăz pentru micul dejun, putând fi amestecați cu fructe, nuci, sirop de arțar/miere etc. Se pot utiliza ca agent de îngroșare în supe și tocănițe. De asemenea, poți obține batoane sănătoase pentru o gustare amestecând fulgii de amarant cu fulgi de ovăz, nuci și fructe (smochine, curmale, prune uscate, fructe de pădure, piersici etc.).

  • Amarantul expandat este obținut din semințele decorticate, fiind perfect pentru a fi adăugat în muesli, iaurt, sucuri, produse de patiserie dulci și deserturi.

🔦 Observație

Amarantul, având un conținut ridicat de proteine, nu este recomandat a fi consumat împreună cu alte alimente proteice de origine animală (carne, ouă, laptele și produse lactate).