VIII.9. Titrarea redox (iodometria).
Procesele redox se folosesc în analiza volumetrică în chimia analitică.
Pentru ca o reacție redox să fie utilizată în analize chimice cantitative trebuie să îndeplinească următoarele condiții :
-
reacția să fie totală ;
-
să aibă loc cu o viteză mare;
-
să permită clar vizualizarea punctului de echivelență (punctul în care titrarea a ajuns la final).
Punctul de echivalență se poate determina, în funcție și de tipul titrării, cu:
- indicator de pH: în acidimetrie, alcalimetrie;
- indicator redoxometric: în redoxometrie;
- indicator de adsorbție (fluoresceină sau eozină): în argentometrie;
- formarea de precipitate: în argentometrie;
- formarea de compuși chelați: în complexonometrie.
Titrimetria iodometrică (iodometria) cuprinde două metode :
- metode care se bazează pe titrarea substanțelor reducătoare cu oxidanți;
- metode în care sub influența caracterului oxidant al altor substanțe iodul este pus în libertate din KI și apoi titrat cu tiosulfat de sodiu (Na2S2O3).
Procesul redox care stă la baza iodometriei este reacția dintre iod și tiosulfat de sodiu cu formarea iodurii de potasiu și tetrationatului de sodiu :
I2 + 2Na2S2O3 → 2NaI + Na2S4O6
În acest proces redox se formează cuplurile redox : I2/I- și S4O62-/ S2O32-, care sunt ilustrate prin următoarele semireacții :
I2 + 2ē ⇄ 2I- ; E0I2/I- = 0,54 V (reacție de reducere)
2S2O32- ⇄ S4O62- + 2ē ; E0S4O62-/S2O32- = -0,08 V (reacție de oxidare)
Reacția globală este :
I2 + 2 S2O32- → 2I- + S4O62-
Această reacție redox este utilizată pentru dozarea I2 cu Na2S2O3, deoarece este instantanee și totală, având diferența de potențial pozitivă (E0 >0).
E0 = Ered + Eox = 0,54 V - 0,08 V = 0,46 V
👀 Experiment: Iodometria (Determinarea tiosulfatului de sodiu prin titrare cu iod)
🔥 Atenție! Iodul este toxic, iritant și periculos pentru mediu !
Materiale necesare:
Soluție 0,1 M de iod-iodură de potasiu, soluție de tiosulfat de sodiu, soluție de amidon, biuretă, pahar Erlenmeyer.
În titrarea iodometrică a unei soluții de iod (iod iodurat, în iodură de potasiu) cu un agent reducător, cu obținerea ionului iodură se folosește ca indicator amidonul (care colorează iodul în albastru) pentru observarea punctului de echivalență. Iodul (I2) poate fi redus la iodură (I−) cu diferite substanțe, ca de exemplu cu tiosulfat (S2O32−), și când se consumă în totalitate, colorația dată de amidon va dispărea.
Descrierea experimentului:
- Introdu într-o biuretă soluție de 0,1 M de iod-iodură de potasiu.
- Pune într-un pahar Erlenmeyer 10 mL de soluție de tiosulfat de sodiu de concentrație necunoscută.
- Titrează sol. de Na2S2O3 cu soluția de I2-KI din biuretă (picătură cu picătură) până la o culoare de galben-pal.
- Adaugă soluției galbene 1 mL de soluție 1% de amidon, care va marca prezența urmelor de iod printr-o culoare albastru-intens. Continuă să adaugi, picătură cu picătură, soluția de iod-iodură de potasiu, agitând amestecul până la decolorarea totală a soluției (are loc reducerea totală a I2).
- Calculează volumul soluției de I2-KI din biuretă utilizat.
- Pentru determinarea concentrației molare a soluției de Na2S2O3, se ține cont de ecuația reacției redox dintre iod și tiosulfat de sodiu cu formarea iodurii de potasiu și tetrationatului de sodiu :
I2 + 2Na2S2O3 → 2NaI + Na2S4O6
- Observăm că pentru reducerea unui mol de I2 se consumă 2 moli de tiosulfat de sodiu. Astfel, putem aplica următoarea formulă pentru determinarea concentrației molare a soluției de Na2S2O3:
Cred ∙ Vred = 2 ∙ Cred ∙ Vred
CI2 ∙ VI2 = 2 ∙ CNa2S2O3 ∙ VNa2S2O3
CNa2S2O3 = CI2 ∙ VI2 / 2 ∙ VNa2S2O3
Concluzia experimentului:
În concluzie, titrarea iodometrică a unei soluții de iod (iod în iodură de potasiu) cu un agent reducător, cu obținerea ionului iodură se folosește ca indicator amidonul (care colorează iodul în albastru) pentru observarea punctului de echivalență. Iodul (I2) poate fi redus la iodură (I−) cu diferite substanțe, ca de exemplu cu tiosulfat (S2O32−), și când se consumă în totalitate, colorația albastră dată de amidon va dispărea.
Cu ajutorul iodometriei se pot face determinări cantitative ale unor metale, nemetale, oxizi, acizi, săruri etc.
🔓 Problemă rezolvată
1. Pentru dozarea a 40 mL soluție 0,5 M de I2 se folosește o soluție de Na2S2O3 de concentrație 1 M. Determină volumul soluției de Na2S2O3 folosit în această titrare.
Rezolvare:
- Procesul redox care stă la baza iodometriei este reacția dintre iod și tiosulfat de sodiu cu formarea iodurii de potasiu și tetrationatului de sodiu :
I2 + 2Na2S2O3 → 2NaI + Na2S4O6
- Observăm că pentru reducerea unui mol de I2 se consumă 2 moli de tiosulfat de sodiu. Astfel, putem aplica următoarea formulă pentru determinarea volumului soluției de Na2S2O3: