II.6.2. Cărbunii.

Cărbunele s-a format din resturi de plante fosile, care constau mai ales din feriga uriașă. După moartea lor, aceste plante s-au scufundat în mlaștină unde, fiind izolate de aerul atmosferic urmează o serie de procese anaerobe (fără oxigen). În primele faze s-a format turba.

Prin migrația mărilor, aceste mlaștini au fost acoperite cu sedimente, creându-se temperaturi și presiuni ridicate, care au eliminat apa din turbă și astfel a luat naștere cărbunele brun (lignit).

Presiunile mari au continuat să elimine apa din cărbunele brun rezultând cărbunii cu cea mai mare putere calorifică, huila.

La presiuni și mai mari s-a format antracitul care este în același timp și cărbunele cel mai vechi. La antracit procentul de carbon ajunge la 90 - 96 %.

Culoarea cărbunilor diferă de la un tip de cărbune la altul și chiar în cadrul aceluiași tip. Astfel turbele pot fi galbene, brune și, uneori, negre. Ligniții încep de la culori galben murdare, trec prin galben-brun, brun și ajung la negru. Huilele sunt în marea lor majoritate negre, iar antraciții au culori cenușii, cenușii metalice și neagră.

Cărbunii bruni lasă, în general, urma brună, huilele urmă neagră, iar la antraciți aceasta este neagră cu nuanțe de gri metalic.

Luciul cărbunilor depinde de compoziția petrografica și crește odată cu gradul de carbonificare.

Cărbunele se folosește:

• Drept combustibil, atât casnic, cât și în producerea de curent electric produs cu ajutorul turbinelor din termocentrale. Prin ardere cărbunele eliberează căldură și produce gaze de ardere ca dioxid de carbon, dioxid de sulf și vapori de apă. Termocentralele moderne au redus substanțial emisiile de gaze nocive rezultate din arderea cărbunilor.

• Ca materie primă în industria chimică și în metalurgie.

Cocsul este un material obținut prin prelucrarea termică a huilei. El are o importanță mare, fiind folosit drept combustibil în încălzire (înlocuitor al gazelor naturale) și de asemenea ca reducător al minereurilor feroase în furnale, la obținerea metalelor.