IV.4.3. Forțe van der Waals.

Forțele van der Waals reprezintă forțele de atracție sau de respingere de putere relativ mică dintre moleculele nepolare (Cl₂, O₂, F₂, I₂, CH₄, CCl₄, CO₂, gaze rare lichefiate sau solidificate etc.) sau foarte slab polare (SO₂, SCl₂).

Apariția acestor forțe între moleculele neutre se datorează tendinței acestora de a constitui dipoli electrici, aliniindu-se între ele și transmițând polarizarea la moleculele învecinate.

Există trei tipuri de forțe van der Waals:

• Forțele de orientare (Keesom) care se manifestă între moleculele polare datorită acțiunii dipolilor permanenți. Polii de semn contrar se atrag și cei de același semn se resping. În consecință, are loc o orientare a poziției reciproce a moleculelor polare care se manifestă prin atracțiilor dipol-dipol și asocierea moleculelor. Aceste forțe depind de temperatură.

• Forțe de inducție (Debye) care apar între o moleculă polară și alta nepolară, molecula polară inducându-i un dipol celeilalte și ,astfel, apar atracțiile.

• Forțe de dispersie (London) care se manifestă între molecule nepolare. Datorită vibrației nucleelor pot apărea modificări temporare ale traiectoriei electronilor, care se concretizează prin apariția unui moment de dipol temporar. Atunci induce și moleculelor vecine un dipol. Imediat după, se schimbă polaritatea sistemului, obligând rețeaua să se reorienteze.