IV.4.2. Legătura dipol-dipol.
Legătura dipol – dipol apare între dipoli, adică moleculele polare (HCl, HBr, H2S ș.a.m.d) prin atracția electrostatică a polilor de semn opus.
Legătura dipol – dipol este o legătură mai slabă decât legătura de hidrogen.
Punctele de fierbere și de topire ale compușilor cu legături dipol – dipol sunt mai mici decât ale celor cu legături de hidrogen.
Cu cât moleculele cu mase molare apropiate sunt mai polare, cu atât punctele lor de fierbere și de topire cresc, deoarece forțele dipol – dipol sunt mai puternice (dar mai slabe decât cele de hidrogen).
De exemplu, H2S (acidul sulfhidric) și H3P (fosfina) au aceeași masă moleculară. Întrucât polaritatea moleculei de H2S este mai mare decât a celei de H3P (sulful este mai electronegativ decât fosforul), vom spune că punctele de fierbere și de topire al H2S sunt mai mari decât ale H3P.