VII.8. Baze tari și baze slabe. Constanta de bazicitate.
👀 Experiment:Tăria bazelor
Bazele tari acceptă foarte ușor protoni, fiind total (aproape total) ionizate (disociate) în soluție apoasă.
Ecuația reacției de disociere completă a unei soluții de hidroxid de potasiu:
KOH (s) → K+ (aq) + HO-(aq)
Baze tari sunt hidroxizii metalelor alcaline: LiOH, NaOH, KOH, RbOH, CsOH și hidroxizii unor metale alcalino-pământoase: Ca(OH)2, Sr(OH)2, Ba(OH)2.
Bazele slabe nu conțin gruparea hidroxil în structura lor, ele acceptă un proton de la o moleculă de apă, lăsând astfel în urmă un ion hidroxil.
De exemplu, amoniacul (NH3) este o bază slabă, care este parțial disociată în ioni :
NH3(g) + H2O(l) ⇄ NH4+ (aq) + HO-(aq)
Ecuația reacției unei baze slabe B cu apa:
B (aq) + H2O (l) ⇄ BH+ (aq) + HO-(aq)
Constanta de bazicitate, kb, care caracterizează echilibrul de mai sus are următoarea expresie:
Bazele slabe nu formează foarte mulți ioni la dizolvarea în apă, iar valoarea constantei de bazicitate, kb, este, în general, foarte mică. Astfel, valoarea kb se poate exprima și folosind exponentul de bazicitate, pkb.
Exponentul de bazicitate este definit prin următoarea relație:
pkb = -lg kb
Cu cât valoarea lui kb este mai mare, valoarea lui pkb este mai mică, cu atât baza este mai tare.
Tabel cu constante de aciditate (pKa) și constante de bazicitate (pKb)
Determinarea pH-ului se realizează cu hârtia indicator universal de pH (benzi imprimate cu amestecuri de indicatori).
👀 Experiment: Determinarea pH-ului cu hârtie indicator de pH
Materiale necesare:
Hârtie indicator universal de pH, diverse soluții (HCl, suc de lămâie, cola, oțet, cafea, lapte, apă distilată, apă sărată, NH4CO3, săpun lichid, amoniac, înălbitor de rufe, NaOH etc.)
Mod de lucru:
- Introdu în fiecare soluție câte o fâșie de hârtie indicator universal de pH timp de 2-3 s.
- Compară culoarea fâșiei cu diagrama de culori furnizată cu hârtia de pH și apreciază pH-ul soluției respective.
Concluzia experimentului:
Cu cât pH-ul este mai scăzut, cu atât concentrația ionilor de H+ este mai mare și soluția are un caracter puternic acid.
Cu cât pH-ul este mai mare, cu atât concentrația ionilor de H+ este mai mică și soluția are un caracter puternic bazic (alcalin).
Hârtia indicator universal de pH determină valori ale pH-ului unei soluții într-un interval larg, cu o precizie de aproximativ o unitate de pH.