III.8.3. Consecințele refracției luminii
Consecințele refracției luminii au loc datorită schimbării direcției razei refractate faţă de direcţia razei incidente, modificând imaginea obiectelor aflate în apă:
- Un corp aflat în apă pare rupt la suprafața apei, ca și cum partea din apă a corpului nu este în continuarea celei din aer.
- Un corp aflat în apă este perceput de ochiul nostru mai la suprafaţă decât este el în realitate. Astfel apele limpezi sunt mult mai adânci decât par.
- Obiectele aflate în apă par mai mari decât în realitate, apa comportându-se ca o lupă. O picătură de apă pusă pe o literă („u”) măreşte imaginea acesteia.
- Licărirea stelelor.
👀 Experiment: Licărirea stelelor.
🔥 Atenție! Acest experiment se efectuează numai în prezența unui adult!
🔥 Atenție! Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!
Înainte de a ajunge la ochiul nostru, lumina care pornește de la o stea îndepărtată străbate atmosfera. Datorită refracției diferite a luminii, care trece prin straturi de aer mai rece sau mai cald (aerul cald refractă mai mult lumina stelei și îi schimbă mai mult direcția de propagare), nouă ni se pare ca strălucirea stelelor se schimbă mereu, adică stelele clipesc. Dar privite din spațiu cosmic ele nu clipesc, având o lumină continuă.