III.8.1. Producerea radiațiilor X.

În anul 1895, în timpul unor experimente, fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen, bombardând un corp metalic cu electroni rapizi, a descoperit că acesta emite radiații foarte penetrante, radiații pe care le-a denumit raze X (radiațiile Röntgen).

Radiațiile X sunt radiații electromagnetice cu frecvența cuprinsă în intervalul 3 ∙ 10¹⁶ Hz – 3 ∙ 10¹⁹ Hz și lungimea de undă aproximativ între 10^-10m și 500 ∙ 10^-10 m.

Producerea radiaţiilor X se face în tuburi de descărcări electrice, cel mai cunoscut fiind tubul lui Coolidge.

• În tubul vidat (10^-6 mmHg) electronii sunt generaţi prin emisie termoelectronică de către un filament incandescent alimentat sub tensiunea U₁ (4-12 V).

• Electronii sunt acceleraţi de tensiunea U₂ de valoare ridicată (≈10⁵ V) aplicată între catod şi anticatod. Această diferenţă de potenţial va determina accelerarea puternică a electronilor emişi.

• Fasciculul de electroni cu o energie cinetică mare lovește ținta depusă pe anticatod, confecţionată dintr-un material greu fuzibil (de exemplu, din tungsten).

• Când electronii rapizi lovesc atomii anticatodului se emit radiații X.