VII.7.2. Ioni metalici toxici pentru om
Ioni metalici toxici pentru om.
Metalele grele (care au masa atomică mare) sunt considerate ca importanţi poluanți toxici, care intrând în circuitele biogeochimice se acumulează în ecosisteme naturale şi artificiale. Metalele sunt eliberate continuu în biosferă de erupții vulcanice, intemperii naturale de roci, dar de asemenea, de numeroase activități umane ca mineritul, arderea combustibililor fosili, apă uzată industrială şi urbană şi a practicilor agricole (fertilizatorii din agricultură și a hormonilor de creștere în zootehnie și piscicultură, a fungicidelor și pesticidelor), deșeurile industriale, emisiile auto, au ca efect acumularea de substanțe toxice în organismele vii.
Asimilate de organismele vegetale și de micro plancton, metalele grele se acumulează pe traseul lanțurilor trofice, ajungând, adesea, în cantități dăunătoare în organismul uman.
Toxicitatea compușilor de plumb depinde de solubilitatea în apă și în acizi dar și în sânge. Carbonatul bazic de plumb, fiind foarte solubil în plasmă, este cel mai toxic compus al plumbului. În schimb silicații și sulfura de plumb, insolubili, nu sunt toxici.
Plumbul şi compușii acestuia sunt introduși în corp prin ingestie sau inhalare, pot fi absorbiţi prin contactul cu pielea. Fiind foarte asemănător din punct de vedere chimic cu calciul, odată intrat în organism, este "confundat" de acesta cu calciul. Se acumulează, în special, în țesuturile organismului unde calciul joacă un rol important, cum ar fi dinții, oasele etc.
Intoxicația cu plumb (saturnismul) poate determina afectare permanentă neurologică şi cognitivă
a copiilor. Ȋn cazul adulților expunerea la plumb indică afecțiuni cronice, cardio-vasculare sau renale.
Expunerea ȋn cazul femeilor gravide interferă cu dezvoltarea normală a sarcinii.
Toxicitatea mercurului afectează sănătatea oamenilor. Din cauza toxicității sale, în Europa mercurul este în curs de a fi eliminat din produse.
Calea de intrare a mercurului sau compușilor acestuia poate fi cutanată, digestivă sau inhalatorie, cea din urmă fiind forma frecventă de expunere în mediul industrial.
Simptomele intoxicației cu mercur:
-
iritații cutanate și inflamație la nivelul pielii
-
problemele de memorie sau chiar de gândire
-
tremurul, problemele de coordonare, probleme cu menținerea echilibrului, slăbiciunea musculară
-
din cauza acumulării mercurului la nivel pulmonar pot apărea probleme de respirație serioase
-
inhalarea vaporilor de mercur, poate afecta creierul și sistemul nervos, cauzând probleme neurologice precum: dureri de cap, pierderea vederii.
Există și metale ușoare care în anumite circumstanțe pot deveni toxice, unele fiind esențiale, cum sunt: fierul, seleniul, cuprul, cromul, zincul. Mai sunt metale folosite terapeutic în medicină: aluminiul, bismutul, aurul, galiul, litiul și argintul. Oricare dintre aceste elemente pot avea efecte negative dacă sunt administrate în cantități mari sau dacă mecanismele de eliminare ale corpului sunt limitate.
Unele metale grele sunt esențiale în diferite procese biochimice (exemplu: Zn, Cu, Cr, Fe, Mn și sunt necesare în cantități mici pentru organism, dar care devin toxice pentru organism în cantități mari.
De exemplu zincul este un oligoelement esențial, component al mai multor sisteme enzimatice. Deficitul de zinc determină lipsa poftei de mâncare, tulburări de creștere, căderea părului, întârzierea procesului de vindecare a rănilor etc. Expunerea acută la oxid de zinc determină iritația tractului respirator, tuse, dureri toracice, greață etc.