VII.1.2. Țițeiul (petrolul brut)

Țițeiul (petrolul brut) a luat naștere din organisme marine plancton care, după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de sedimente.

Conform acestei teorii perioada de formare a petrolului se întinde pe perioada de timp de cca. 350 - 400 milioane de ani în urmă când a avut loc în rândurile florei și faunei o mortalitate în masă, explicată prin teoria meteoritului uriaș care a căzut în acea perioadă pe Pământ, declanșând temperaturi și presiuni ridicate.

În cazul în care straturile impermeabile de argilă sunt deasupra, nepermițând ieșirea la suprafață a petrolului, acesta se va găsi în straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere.

Petrolul este un amestec de hidrocarburi solide și gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide. Țițeiul în stare brută (nerafinat) conține peste 17 000 de substanțe organice complexe. El este un lichid vâscos, a cărui culoare variază de la galben-verde până la negru, având reflexe colorate diferite. Mirosul petrolului este caracteristic. Petrolul nu este solubil în apă şi mai ușor ca aceasta. Fiind un amestec din diverși compuși, petrolul nu are punct de fierbere definitiv, el se distilează continuu, la temperaturi cuprinse între 30°C şi 360°C. Petrolul brut este considerat la fel de valoros ca şi aurul, de aceea a fost numit aurul negru.

Prin distilarea fracționată a petrolului, în rafinăriile petrochimice se obțin propan, butan, benzine, petrol lampant, motorină, păcură.

Utilizări ale petrolului

• Drept combustibil sub formă de:

  • benzină;
  • motorină;
  • kerosen, etc.

• La obținerea de:

  • vopsele și coloranți;
  • medicamente;
  • materiale plastice;
  • cauciuc sintetic;
  • fire sintetice;
  • adezivi;
  • detergenți;
  • produse cosmetice;
  • explozivi;
  • insecticide și pesticide etc.