I.2. Mărimi caracteristice mișcării oscilatorii.
Pentru a defini mărimile caracteristice mișcării oscilatorii ne vom referi la un oscilator elastic în câmp gravitațional (care oscilează în plan vertical) și care poate imprima pe hârtie oscilograma mișcării.
- Perioada oscilației (T) este durata unei oscilații complete(dus-întors) a oscilatorului față de poziția de echilibru (O → B1 → O → B2 → O).
Unitatea de măsură în SI:
[T]SI = s (secunde)
Perioada T a oscilatorului elastic depinde de masa acestuia (m) și de constanta elastică (k). Ea nu depinde de amplitudinea oscilației.
- Frecvența oscilației (υ - litera grecească"niu") este egală cu numărul de oscilații pe timp, adică invers ca la perioadă.
Unitatea de măsură în SI:
[υ]SI = s-1 (secunde-1) adică în Hz (Hertz)
Deci relația dintre perioadă și frecvență este :
-
Faza este unghiul la centru și se notează ωt + φ0. Se măsoară în radiani.
-
Faza inițială este unghiul inițial la centru și se notează φ0. Se măsoară în radiani.
-
Elongația este distanța (OM = OM') la un moment dat a pendulului față de poziția de echilibru. Se notează cu x sau cu y și se măsoară în metri. Este un vector de poziție cu originea în poziția de echilibru a masei m a oscilatorului.
-
Amplitudinea este distanța maximă (A = OB1 = OB2) a pendulului față de poziția de echilibru. Se notează cu A și se măsoară în metri. Amplitudinea oscilației depinde de condițiile inițiale și de perioada oscilatorului.
-
Pulsația arată viteza de variație a fazei, se notează cu ω și se obține dacă amplificăm frecvența cu 2π. Se măsoară în rad/s.
- Din forma graficului (oscilogramei) y = y(t) se observă că legea de mișcare a oscilatorului este o funcție sinus de amplitudine A și perioadă T, de forma:
Ținând cont de formula pulsației, această relație se poate scrie sub forma:
y(t) = A sin 2πνt sau
y(t) = A sin ωt
Când mișcarea nu pornește din origine, ci la t0 = 0, y(0) ≠ 0, se introduce o mărime constantă numită fază inițială (φ0) și obținem:
y(0) = A sin φ0
Legea de mișcare a oscilatorului elastic este:
y(t) = A sin (ωt + φ0)
- Viteza oscilatorului (v) se obține din calculul pantei tangentei la graficul curbei y = y(t) în diferite puncte ale oscilogramei. Așa obținem graficul v = v(t), care este tot de tip sinusoidal, dar defazat cu π/2 față de legea de mișcare. Deci, legea vitezei va fi dată de cosinus.
Legea vitezei oscilatorului elastic este:
v(t) = ωA cos(ωt + φ0)
Amplitudinea vitezei (viteza maximă) = vmax = | Aω |
- Accelerația oscilatorului (a) este dv/dt.
Ecuația accelerației oscilatorului:
a = - Aω2sinωt
Amplitudinea accelerației (accelerația maximă) = amax = | Aω2 |
🔦 Observație
Curbele în funcție de timp ale elongației, vitezei și accelerației sunt pentru faza, φ = 0.
sin0 = sinπ = sin2π = 0
cos0 = cosπ = cos2π = 1
sinπ/2 =sin3π/2 = 1
cosπ/2 =cos3π/2 = 0
👀 Experiment: Perioada unui pendul gravitațional
Materiale necesare:
Suport, riglă, fire de ață de diferite lungimi, un corp (bilă, mingiuță, piuliță), cronometru.
Descrierea experimentului:
- Atârnă un corp de firul de ață și trage de corp în sus (nu prea mult) și lasă corpul să aibă o mișcare sus-jos, adică să oscileze sub acțiunea greutății sale.
- Măsoară timpul în care se efectuează o oscilație completă (dus-întors) pentru diferite lungimi(l ) ale firului și trece-le în tabel.
- Reprezintă dependența l = f (T2), adică a lungimii pendulului gravitațional în funcție de pătratul perioadei (T) măsurată în experiment.
Concluzia experimentului:
Vei constata că această dependență este liniară, adică graficul este o linie dreaptă.
Pentru oscilatorul gravitațional avem formula perioadei sale de oscilație următoarea relație:
Deci perioada pendulului gravitațional este direct proporțională cu lungimea firului inextensibil (l) în radical a pendulului și invers proporțională cu radicalul accelerației gravitaționale (g).
👀 Experiment: Frecvența unui pendul gravitațional
Materiale necesare:
Două piulițe, foarfecă, aţă, bandă adezivă.
Descrierea experimentului:
- Atârnă două piulițe, una de un fir de ață mai scurt și cealaltă de un fir mai lung.
- Agaţă cele două pendule pe blatul unei mese, cu ajutorul benzii adezive, la o distanţă de 10cm.
- Ridică firele celor două pendule la aceeaşi înălţime astfel încât, firele să fie paralele. Dă drumul simultan celor două pendule cu lungimi diferite.
- Măsoară timpul în care cele două pendule efectuează un anumit număr de oscilații și calculează frecvență fiecărui pendul.
Pendulul scurt oscilează mai repede decât pendulul mai lung.
Concluzia experimentului:
Un corp poate avea un număr mai mare sau mai mic de oscilaţii în unitatea de timp. Mărimea fizică ce ne arată numărul de oscilaţii executate de un corp într-o secund ă se numeşte frecvenţă. Ea se exprimă în oscilaţii pe secundă, adică în hertzi.
🔓 Probleme rezolvate
1. Un oscilator cu amplitudinea de 1,8 cm își începe mișcarea din poziția de echilibru. După 50 ms elongația lui este de 0,9 cm.
Determină:
a) Pulsația
b) Frecvența oscilației
c) Perioada oscilației
d) Legea de mișcare a oscilatorului.
Rezolvare:
Notăm datele problemei:
A = 1,8 cm
t = 50 ms = 50/1000 s
y = 0,9 cm
φ0 = 0
a) Scriem legea de mișcare a oscilatorului și înlocuim datele problemei
y(t) = A sin (ωt + φ0)
0,9 = 1,8 sin ω ∙ t
sin ω ∙ t = 0,9/1,8 = 1/2
Cum sinusul unui unghi este egal cu ½, înseamnă că unghiul este de 30° pe care îl transformăm în radiani:
b)
c)
d) y = 1,8 sin 3,33π ∙ t (cm)
2. Un oscilator are legea de mișcare y = 2,4 sin 6,66π ∙ t (cm).
Determină:
a) Amplitudinea oscilației
b) Perioada oscilației
c) Frecvența oscilației
Rezolvare:
a) Amplitudinea = A = 2,4 cm
b)
c)