I.2. Legături chimice.

Cele mai importante elemente organogene (componente ale substanțelor organice) sunt carbonul, hidrogenul, oxigenul, halogenii (fluorul, clorul, bromul și iodul), azotul, sulful și fosforul.

Întrucât elementele organogene sunt nemetale, compușii organici se formează prin legături covalente.

🔦 Observații

• Covalența unui element chimic este dată de numărul de electroni puși în comun.

• Punctele din jurul unui atom sunt electronii de valență (de pe ultimul strat), dat de numărul grupei principale a elementului respectiv.

Clasificarea legăturilor covalente:

I. După tipul atomilor care participa la formarea legăturii, avem:

1. Legatură covalentă nepolară prin punerea în comun de electroni între atomi identici. Se formează substanțe simple moleculare (H₂, N₂, O₂, F₂, Cl₂, Br₂, I₂ ).

Exemple:

a) formarea moleculei de hidrogen ( H₂ ):

b) formarea moleculei de oxigen ( O₂ ):

c) formarea moleculei de azot ( N₂ ):

2. Legatură covalentă polară prin punerea în comun de electroni între atomi diferiți. Se formează compuși moleculari (CH₄).

Exemple:

• formarea moleculei de metan (CH₄) are loc prin punerea în comun a fiecărui electron de valență de către atomul de carbon cu câte un electron de la 4 atomi de hidrogen. Astfel carbonul își formează configurația de octet și hidrogenul dubletul.

Legăturile covalente simple (σ) dintre un atom de carbon și 4 atomi de hidrogen sunt identice, fiind orientate în spațiu după vârfurile unui tetraedru regulat.

• formarea moleculei de etan (C₂H₆) are loc prin punerea în comun a fiecărui electron de valență de către un atom de carbon cu câte un electron de la 3 atomi de hidrogen și cu un electron cu celălalt atom de carbon. Astfel fiecare atom de carbon își formează configurația de octet și hidrogenul dubletul.

II. După numărul perechilor de ē puse în comun avem :

Formarea unei legături covalente între doi atomi poate fi privită ca o întrepătrundere a unor orbitali ai acestora.

Legătura sigma, σ, (simplă) se formează prin întrepătrunderea (suprapunerea) totală a doi orbitali coaxiali fiecare aparținând unui atom. Este cea mai puternică dintre legăturile covalente.

Legătura dublă conține două legături chimice: o legătură sigma și o legătură π, formată prin suprapunerea parțială a doi orbitali p, orientați după o axă perpendiculară pe cea a orbitalilor implicați în legătura σ (adică, legătura π este situată într-un plan perpendicular pe planul legăturii σ).

Legătura triplă conține trei legături chimice: o legătură sigma și două legături π.