III.8. Microbiomul
- III.8.1. Ce este microbiomul
- III.8.2. Rolul microbiomului în menținerea sănătății
- III.8.3. Factorii de risc care influențează microbiota intestinală
- III.8.4. Simptomele și afecțiunile medicale cauzate de disbioza
- III.8.5. Refacerea microbiomului dezechilibrat
- III.8.6. Microbiomul la copii
- III.8.7. Microbiomul - Bibliografie
III.8.1. Ce este microbiomul
Microbiomul constituie totalitatea microorganismelor (bacterii, fungi, virusuri, archaee, eucariote inferioare și superioare) care coexistă simbiotic în și pe corpul uman.
Majoritatea microorganismelor, în jur de 100 de trilioane (un trillion are 1000 de miliarde), care intră în alcătuirea microbiomului se găsesc în intestin (aproximativ 95%), restul având habitat la nivelul tegumentelor (pielea împreună cu anexele sale -perii, părul, unghiile, glandele sudoripare și sebacee-), tractului genito-urinar, cavității orale, tractului respirator, la nivelul ochilor și a urechii externe. Au fost identificate aproximativ 1.000 de specii de bacterii în microbiomul intestinal uman, cele mai multe fiind extrem de importante pentru sănătate, în timp ce altele pot pune în pericol sănătatea. În total, microbii din intestine pot cântări până la 2-4 kg.
Spre deosebire de genomul uman (materialul genetic format din ADN), care este relativ constant, microbiomul este dinamic și se modifică pe parcursul vieții, în mod deosebit în copilăria timpurie.
Corpul omenesc este considerat un "superorganism", datorită colecției de celule și de gene atât umane, cât și microbiene.
III.8.2. Rolul microbiomului în menținerea sănătății
III.8.3. Factorii de risc care influențează microbiota intestinală
Factorii de risc care influențează microbiota intestinală pot provoca iritarea mucoasei intestinale, ducând la uciderea unui număr mare de bacterii benefice pentru intestin.
Influența xenoestrogenilor asupra microbiotei intestinale:
III.8.4. Simptomele și afecțiunile medicale cauzate de disbioza
Disbioza înseamnă scăderea numărului, diversității și acțiunii bacteriilor benefice și creșterea bacteriilor potențial patogene.
Printre simptomele cele mai comune ale disbiozei intestinale se numără diareea, constipația frecventă, flatulența excesivă, balonarea, durerile de cap și oboseala.
Dezechilibrul microbian al florei intestinale poate genera o serie de afecțiuni:
III.8.5. Refacerea microbiomului dezechilibrat
Refacerea microbiotei variază de la caz la caz, în funcție de alimentație, de stilul de viață adoptat, de timpul de administrare a unor medicamente (antibiotice) etc.
Alimentația este cel mai important factor pentru o microbiotă echilibrată. Prebioticele (fibrele din cereale integrale, legume, fructe), ne pot asigura un microbiom echilibrat.
Alimentele de origine vegetală conțin fibre (polimeri de carbohidrați), care nu pot fi digerate cu ajutorul enzimelor digestive umane, însă pot fi procesate de către microbiomul intestinal în cadrul unui proces numit fermentare. Deci, consumul de fibre are un efect prebiotic, deoarece favorizează dezvoltarea coloniilor de bacterii favorabile.
O mică parte din hrana zilnică poate să fie asigurată cu produse de origine animală (carne, ouă, lapte), iar consumul de alimente bogate în zahăr, sare şi grăsimi saturate ar trebui să fie limitat sau evitat.
Specialiștii recomandă o alimentație reprezentată de:
Refacerea microbiomului dezechilibrat-Concluzii
III.8.6. Microbiomul la copii
Studiile din ultimii ani au arătat că intestinul nou-născuților nu este steril la naștere și că acesta începe să fie colonizat încă înainte de naștere.
În timpul nașterii și imediat după aceea, bacteriile de la mamă și din mediul înconjurător colonizează intestinul sugarului.
Colonizarea intestinală a bebelușilor depinde de mai mulți factori:
- zestrea genetică;
- vârsta gestațională (la termen sau prematur);
- felul nașterii (naturală sau prin cezariană);
- tipul de alimentație (lapte matern sau formula) și apoi dieta la diversificare;
- medicamentele (antibioticele);
- alergii sau lipsa lor;
- starea nutrițională (supraponderal/subnutrit);
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și UNICEF recomandă alăptarea exclusivă a copilului până la 6 luni, şi continuarea acesteia, cu introducerea treptată a alimentației complimentare până la cel puțin 12 luni pentru dezvoltarea sistemului imunitar.
Cele mai profunde schimbări în compoziția microbiomului (mai multe tipuri diferite de specii microbiene) se produc la nou-născuți și în copilaria timpurie. Compoziția microbiotei intestinale evoluează până când copilul împlinește aproximativ doi ani, vârstă la care aceasta devine similară cu cea din viața adultă.
În țările dezvoltate a crescut incidența alergiilor alimentare, a astmului bronșic, a eczemelor și rinoconjunctivitei alergice, datorită lipsei expunerii la antigeni microbieni (nașterea prin cezariană, hrănirea cu lapte de formulă, tratamente cu antibiotice, măsuri de igienă extrem de protectoare, viața modernă la oraș, lipsa fraților și a animalelor domestice etc.).
Factorii de care depinde dezvoltarea microbiomul intestinal la copii