VI.4.5. Poluarea fonică

Poluarea fonică este o componentă a poluării mediului, produsă de zgomote.

Zgomotul este definit ca un complex de sunete fără un caracter periodic, un sunet supărător sau amestec de sunete discordante, care afectează starea psihologică și biologică a oamenilor și a altor organisme din natură. Caracteristicile fizice sau obiective ale zgomotului privesc tăria sau intensitatea sonoră, durata și frecvența. Intensitatea este caracterul cel mai important care depinde de trăsăturile sursei, de distanță și posibilitățile de transmitere sau multiplicare. Ea se măsoară în decibeli sau foni.

Cel puțin 1 din 5 europeni este expus la niveluri de zgomot considerate nocive pentru sănătate, adică acele niveluri care depășesc 55 de decibeli.

Sursele de poluare fonică:

• traficul rutier (automobile, motociclete, sirenele ambulanțelor, mașinilor de poliție și pompieri, pietoni etc)
• traficul feroviar (trenuri)
• traficului aerian (avioane)
• industria (mașinăriile din fabrici, mori, ventilatoare, compresoare sau generatoare)
• activitățile de construcție
• concerte, muzica la un nivel foarte mare la boxe de la vecini, muzica atunci când este ascultată la volum ridicat în căști, țipetele oamenilor
• unele aparate casnice (hote, aspiratoare, mașini de spălat haine, mașini de spălat vase, uscătoare, mașini de tuns gazonul)
• instrumente muzicale, jucării și jocuri video zgomotoase
• pocnitori, artificii, armele de foc, explozii
• furtuni cu tunete
• animale (lătratul unor câini etc).

Nivelurile ridicate de zgomot afectează și distrug numeric din celulele ciliate din urechea internă (celule vitale pentru auz) ducând la slăbirea auzului și chiar surditate.

Sunetele intense și prelungite sunt luate drept semnale de pericol de către creier. Astfel, se produce un răspuns de stres, iar organismul eliberează așa-numiții hormoni de stres (adrenalina, cortizolul, noradrenalina) ce produc efecte la nivel celular, soldate cu creșterea tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace (pulsului), cu scăderea imunității, afecțiuni metabolice, oboseală, agitație și tulburări de somn.

Jumătate dintre locuitorii Capitalei sunt afectați de poluarea fonică provenită din traficul rutier (de exemplu, un claxon măsoară aproximativ 90 dB).

Expunerea pe termen lung la zgomot poate produce efecte variate asupra sănătății, și anume disconfort, tulburări de somn, efecte negative asupra performanțelor cognitive (modificarea relexelor, atenția, cititul, rezolvarea de probleme, memorarea etc), supărare, indispoziție și chiar agresivitate la zgomote mai mari de 80 dB.

Ce soluții sunt pentru diminuarea poluării fonice?

Sunt câteva măsuri pe care putem să le luăm la nivel individual astfel încât să reducem poluarea fonică. Medicii ne recomandă ca atunci când ascultăm muzică, să nu depășim 60% din bara de volum a dispozitivului la care ascultăm și să nu depășim o oră de ascultare continuă. Dacă locuim în zone aglomerate, sunt recomandate căștile care reduc zgomotul (antifonice). Iar pentru un somn mai liniștit, putem apela la dopurile de urechi.