III.2.2. Legea autoinducției.

Legea autoinducției:

Tensiunea electromotoare autoindusă (e_a) într-un circuit este proporțională cu viteza de variație a intensității curentului electric din circuit și cu inductanța circuitului (bobinei).

I este intensitatea curentului electric ce străbate circuitul

este viteza de variație a intensității curentului electric din circuit

μ - permeabilitate magnetică absolută, care este o constantă de material ce depinde de natura mediului în care se produce câmpul magnetic
μ = μ₀ ∙ μ_r
μ₀ = 4π ∙ 10^-7H/m (henry/metru)- permeabilitatea magnetică a vidului
μ_r - permeabilitatea magnetică relativă a miezului bobinei
N- numărul de spire al bobinei
S – secțiunea bobinei
l – lungimea bobinei

Unitatea de măsură pentru inductanța magnetică în SI este:

[L]_SI = H (henry)

Semnul minus ține cont de regula lui Lenz.

🔦 Observații

• Permeabilitatea magnetică a fierului este mai mare de 5000 de ori decât permeabilitatea vidului sau aerului. Iată de ce inductanța unei bobine crește foarte mult când i se introduce un miez de fier.
  Substanțele care au permeabilitatea relativă mult mai mare decât unu se numesc substanțe feromagnetice (fier, nichel, cobalt, permalloy) și folosite ca miezuri într-o bobină crește considerabil inductanța acesteia.
  Substanțele care au permeabilitatea relativă puțin mai mare decât unu se numesc substanțe paramagnetice (azot, aluminiu, platină), iar cele care au permeabilitatea relativă puțin mai mică decât unu se numesc substanțe diamagnetice (apă, sticlă, cupru). Substanțele paramagnetice folosite ca miezuri într-o bobină cresc ușor inductanța bobinei și cele diamagnetice folosite ca miezuri într-o bobină scad inductanța acesteia.

• În electrotehnică sunt necesare și bobine fără inductanță, care se obțin prin înfășurarea a două sârme una lângă alta, astfel încât să fie parcurse de curenți de sensuri opuse. În această înfășurare, numită bifilară, câmpurile magnetice își anihilează reciproc acțiunea magnetică.