II.1.1. Proprietăți fizice
Natura este formată din corpuri. Banca, tabla, cartea, caietul, pietrele, Pământul, Luna, Soarele, casele, mașinile etc. toate sunt corpuri.
Omul percepe corpurile din natură cu ajutorul simțurilor sale, datorită proprietăților (însușirilor) pe care acestea le au.
Vedem culoarea corpurilor, starea lor de agregare, forma lor, transparența etc.
Mirosim parfumul florilor, laptele, oțetul și recunoaștem anumite substanțe după mirosul lor.
Pipăim obiectele într-o cameră întunecată ca să nu ne lovim sau caloriferul iarna, să simțim căldura dată de el.
Gustăm ciocolata dulce, pelinul amar, alimente uneori prea sărate, ardeiul iute.
Auzim clocotul apei când începe să fiarbă, ciripitul păsărelelor, tic-tacul ceasului.
Proprietățile corpurilor ca: forma, culoarea, starea de agregare, mirosul, întinderea spațială, starea de încălzire, se numesc proprietăți fizice.
Corpurile se deosebesc unele de altele prin anumite proprietăți, care le sunt caracteristice, numite proprietăți particulare.
- lichidă;
- fără gust (insipidă);
- fără miros (inodoră);
- fără culoare (incoloră);
- transparentă (vedem prin ea);
- ia forma vasului etc.
- un lichid;
- cu gust dulce;
- miros specific de lapte;
- culoare albă;
- opac (nu vedem prin el);
- ia forma vasului.
Mai există o categorie de proprietăți pe care le au toate corpurile din natură, numite proprietăți generale.
Corpurile sunt formate din substanțe. Acestea pot fi:
- substanțe naturale (oxigen, azot, apă, petrol, cărbuni, diamant, aur, sare etc.);
- substanţe artificiale (sticlă, plastic, benzină, motorină, fier, aluminiu, îngrășăminte chimice etc.).
Corpurile ocupă un spațiu, numit volum.
Corpurile se pot afla în una dintre stările de agregare:
- solidă: formă proprie și volum propriu;
- lichidă: nu are formă proprie (ia forma vasului) și volum propriu (adică 1Litru de apă dintr-o sticlă, ocupă tot 1litru într-o oală de 10L);
- gazoasă: nu are formă proprie (ia forma vasului) și nici volum propriu (ocupă tot volumul pus la dispoziție).
Când denumesc un corp mă gândesc la:
- o anume formă şi
- la un anumit volum al său.
Când denumesc o substanţă mă pot gândi la:
- diferite forme pe care le poate lua aceasta în diferite corpuri.
De exemplu, când spun cui denumesc un corp (mă gândesc la cunoscuta formă a cuiului), iar când spun fier denumesc o substanţă (fierul poate lua forma cuiului, dulapului, sârmei etc.).
De asemenea, apa dintr-o sticlă denumeşte un corp (forma sticlei), iar apa denumeşte o substanţă (apa dintr-o sticlă, dintr-un pahar, dintr-un lac etc.).