IV.1.5. Energia nucleară

Este energia eliberată prin reacții nucleare de fisiune și de fuziune sau prin dezintegrare radioactivă.

• Reacția de fisiune constă în spargerea unui nucleu radioactiv mare (de uraniu sau plutoniu) în două nuclee mai mici și câțiva neutroni, prin bombardarea nucleului greu cu un neutron lent. Ea are loc în reactoarele din cadrul centralelor nucleare (fisiune controlată cu ajutorul unor bare de control) și în bomba atomică (fisiune necontrolată), propulsie nucleară (submarine, portavioane etc.). La fisionarea unui kilogram de uraniu se eliberează o energie de un milion de ori mai mare decât prin arderea unui kg de combustibil clasic (gaz metan, huilă).

• Reacția de fuziune constă în unirea a două nuclee ușoare (deuteriu și tritiu- izotopi radioactivi ai hidrogenului) cu formarea unui nucleu mai mare (heliu) și câțiva neutroni. În Univers reacțiile de fuziune au loc în stele și asigură energia enormă a acestora. În mod artificial fuziunea are loc în bombele cu hidrogen și în cele cu neutroni.

• Dezintegrarea radioactivă constă transformarea spontană a unui nucleu instabil, numit și radioizotop, într-un atom mai stabil, degajând energie sub formă de radiații alfa (fluxuri de nuclee de heliu cu viteza de 20.000 km/s), beta (fluxuri de electroni cu viteza de aproximativ 300.000 km/s) sau gama (fluxuri de fotoni cu viteza de 300.000 km/s).